Alexandru Șafran
| Alexandru Șafran Alexandre Safran אלכסנדר שפרן | |
 Șef Rabin al României, apoi Mare Rabin al Genevei, fotografie din 1994 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandru Șafran  |
| Născut | [1][2] Bacău, România |
| Decedat | (95 de ani)[1][2] Geneva, Geneva, Elveția |
| Înmormântat | Bnei Brak |
| Părinți | Betzalel Zeev Șafran (1867-1929) și Finkel Rheinharz. |
| Căsătorit cu | Sara Rheinharz |
| Copii | Esther și Avinoam Shafran (Geneva) |
| Cetățenie |  România Elveția |
| Religie | iudaism |
| Ocupație | rabin, teolog, filosof, istoric |
| Limbi vorbite | limba franceză[3] |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea din Geneva |
| Premii | prix de l'Amitié judéo-chrétienne de France[*] () Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*] () |
Modifică date / text  | |
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
Alexandru Șafran, în ebraică יהודה אלכסנדר שפרן - Yehuda Alexander Shafran, n. 12 septembrie 1910, Bacău, România – d. 27 iulie 2006, Geneva, Elveția), doctor în filosofie de la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena (1934), Mare-Rabin, teolog, filosof, istoric și scriitor evreu, român și elvețian a fost între anii 1939-1948 Șef-rabinul Cultului Mozaic din România, senator de drept în Senatul României (1940}, iar după 1948 Șef-rabinul comunității evreiești din Geneva. Membru de onoare al Academiei Române.
S-a luptat pentru ocrotirea evreilor din România în anii Holocaustului și, ca un sprijinitor activ al sionismului, a avut o poziție independentă și de respingere a presiunulor de infiltrare comunistă pe linie religioasă între evreii din România, în anii postbelici, fapt pentru care a fost demis și expatriat. A publicat cărți în domeniul religiei, filozofiei moralei și misticii iudaice. Atașat de limba și cultura românească el a fost un activ promotor ai dialogului între iudaism și creștinism [4].
Anii copilăriei[modificare | modificare sursă]
Alexandru Șafran s-a născut la data de 12 septembrie 1910 în orașul Bacău, ca fiu al Înțeleptului (gaon) rabin Betzalel Zeev Șafran (1867-1929) și al Finkelei Rheinharz. A studiat iudaismul cu tatăl său, care era unul din cei mai prestigioși cărturari iudaici din vremea sa și conducător de școală talmudică - beit hamidrash. Deja la vârsta de 11 ani, cu doi ani înainte de a fi fost considerat adult (Bar Mitzvah) din punct de vedere religios, Alexandru devenise colaborator apropiat al tatălui său, practic secretarul său particular, care participa intens la munca de elaborare a cărților acestuia și la redactarea de „răspunsuri” (analize și precepte rabinice) la întrebările a numeroși învățați în ale iudaismului de pretudindeni. La 19 ani era deja atestat ca rabin și terminase cu rezultate excelente studiile secundare la Liceul Ferdinand I din orașul natal, Bacău.
Studiile în străinătate[modificare | modificare sursă]
Începând din 1930 a urmat in paralel - conform cerințelor comunităților evreiești europene, care pretindeau de la un mare rabin să dețină și studii superioare laice - atât Institutul Israelit de Înalte Studii Teologice din Viena (Seminarul rabinic din Viena), cât și Facultatea de Filosofie a Universității din Viena, luându-și doctoratul în filosofie (Ph.D.) în anul 1934.
La terminarea studiilor, a primit autorizația de rabin din partea Seminarului Israelit. În 1934 a obținut și titlul de Mare Rabin din partea Consistoriului israelit din Bruxelles. A refuzat să rămână la Bruxelles deoarece, în urma decesului tatălui său la sfârșitul anului 1929, era hotărât să-i succeadă ca rabin al orașului natal.
În anul 1936 s-a căsătorit la Bacău cu o verișoară a sa, Sara Rheinharz, absolventă a Universității și a Academiei de Arte Frumoase din Iași, cu care a avut doi copii: Esther și Avinoam, ambii profesori la Universitatea din Geneva.
Activitatea la cârma iudaismului din România[modificare | modificare sursă]
După decesul Șef-rabinului Iacob Itzhak Niemirower, la data de 4 februarie 1940, la vârsta de numai 29 ani, a fost ales dintre 8 candidați Șef-Rabinul Cultului Mozaic din România, funcție în virtutea căreia a fost numit - pentru scurt timp - senator de drept în Senatul României. Având o vârstă de sub cea de 40 ani, stipulată de lege, pentru a fi totuși acceptat ca membru în Senat pe banca prelaților, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curți de Casație a României.
A luptat pentru apărarea intereselor populației evreiești din România în condiții vitrege, în timpul războiului și după terminarea acestuia.
Datorită erudiției și meritelor sale recunoscute, Alexandru Șafran a fost numit în anul 1948 Șef-Rabin al Comunității Evreiești din Geneva, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1997.
România îi recunoaște meritele[modificare | modificare sursă]
E.S. Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară după aproape jumătate de secol, în 1995 (la un an după încetarea din viață a fostului Șef-Rabin, dr. Moses Rosen, simpatia limitată dintre cei doi fiind notorie).
Pe 19 iunie 1997, Șafran a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Cu acel prilej, Alexandru Șafran a prezentat discursul „Percepțiunea Dumnezeirii în Cabală, în filosofie și știință”, o expunere privind modalitățile în care a fost înțeles Dumnezeu și o analiză a crizei omului contemporan.
La 7 mai 2008 Școala cu Clasele I-VIII Nr. 15 Bacău a devenit Școala Gimnazială „Dr. Alexandru Șafran” Bacău. www.scoala-safran-bacau.ro
Dintre operele publicate[modificare | modificare sursă]
- Cabala (Ed. Univers Enciclopedic, București, 1989)
- Israelul în timp și spațiu
- Un tăciune smuls flăcărilor: Comunitatea Evreiască din România, 1939-47 (Ed. Hasefer, București, 1996)
- Înțelepciunea Cabalei (Ed. Hasefer, București, 1997) (trad. de Țicu Goldstein)
- Memorii.
Referințe[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Alexandru Șafran, SNAC, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ fr Iancu, Carol: „Alexandre Safran. Une vie de combat, un faisceau de lumière", Éd. de l’Université Paul-Valéry-Montpellier III., inuarie 2007.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Safran, Alexandre (), Resisting the Storm: Romania, 1940 - 1947: Memoirs [tr. Înfruntând furtuna. Memorii], Editat și anotat de Jean Ancel, Ierusalim: Yad Vashem, ISBN 965-308-003-2
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- A încetat din viață Rabinul Alexandru Șafran
- Alocuțiunea Excelenței Sale Alexandru Șafran, Rabinul șef al Genevei, rostită în plenul Parlamentului României 28 martie 1995[nefuncțională]
- "The Virtual Jewish History Tour — Romania" by The American-Israeli Cooperative Enterprise, 2006.
- "Former Romanian Chief Rabbi Dies at 95" Arhivat în , la Wayback Machine. by Frank Jordans, Associated Press, 28 July 2006.
- "Alexander Safran, 95, Former Chief Rabbi, Is Dead" by Associated Press, in The New York Times / (nytimes.com), 29 July 2006.
- "Alexandru Safran," Obituaries, The Times, London, 09 august 2006.
- "Alexandru Safran: o viata de lupta, o raza de lumina", Carol Iancu, "Revista 22", 11 august 2006, editie scrisa.
- "Dr. Alexandre Safran" Arhivat în , la Wayback Machine., B’nai B’rith Europe News, 18 august 2006.
- "Apostolic Nuncio in Bucharest" Arhivat în , la Wayback Machine. cooperation in 1944; textul mesajului: "Pius XII's Aid to Jews Was So Great That It Stirred Protests", New Revelations of Vatican Secret Archives, Analyzed by Historian, 04 iulie 2004, zenit.org, [Civiltà Cattolica, 1961, Volume 3, p. 462].
- cu Alexandru Șafran în 1997[nefuncțională]
- Academia Română - In memoriam Alexandru Șafran
- Recenzie de Jean Pierre Allali la biografia scrisă de Carol Iancu
- articol de Iulia Deleanu în memoria lui Alexandru Șafran[nefuncțională – arhivă], citat in ronamiaculturala.ro[nefuncțională – arhivă] (ICR), art. publ. in Observator Cultural, nr. 334, august 2006.
Vezi și[modificare | modificare sursă]
- Moștenirea lui Goldfaden, film documentar românesc din 2004 regizat de Radu Gabrea și scris de Gabrea și Manase Radnev
