Ahmad Shah Massoud

Ahmad Shah Massoud
Ahmad Shah Massoud.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Bazarak[*], Afganistan Modificați la Wikidata
Decedat (48 de ani)[2][1] Modificați la Wikidata
Provincia Takhar, Afganistan Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor (explosive device[*]) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Afghanistan (2001–2002).svg Afganistan Modificați la Wikidata
Religieislam[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
conducător militar[*] Modificați la Wikidata

Ahmad Shah Massoud (dari persană⁠(d)/paștună:احمد شاه مسعود; n. ,[1] Bazarak[*], Afganistan – d. ,[2][1] Provincia Takhar, Afganistan) a fost un politician afgan și comandant militar.[4] Influent comandant de gherilă în timpul conflictului împotriva forțelor sovietice între 1979 și 1989, în anii '90 a condus aripa militară a guvernului împotriva milițiilor rivale, iar după preluarea puterii de către talibani a devenit principalul lider al mișcărilor de opoziție[5] și a luptat împotriva acestora până la asasinarea sa în 2001.

Massoud era la origine etnic tadjic, musulman sunit din valea Panjshir situată în nordul Afganistanului. A început studiile în inginerie la Universitatea Politehnică din Kabul⁠(d) în anii '70, perioadă în care s-a alăturat mișcărilor religioase anticomuniste dezvoltate în jurul lui Burhanuddin Rabbani, o figură importantă a islamismului. Acesta a luat parte la revolta eșuată împotriva guvernului condus de Mohammed Daoud Khani⁠(d).  Mai târziu s-a alăturat partidului Jamiat-e Islami⁠(d) al lui Rabbani. Lider mujahedin al insurgenților în timpul războiului sovietico-afgan, acesta era descris de către adepții săi drept "Leul din Panjshir" (شیر پنجشیر) datorită acțiunilor militare prin care a împiedicat cucerirea văii Panjshir de către sovietici. În 1992, a semnat Acordul de la Peshawar⁠(d), un acord de pace și partajare a puterii în Statul Islamic al Afganistanului⁠(d),[6]  și a fost numit atât ministru al Apărării⁠(d), cât și comandant principal al armatei. Miliția sa a luptat împotriva forțelor conduse de Gulbuddin Hekmatyar⁠(d) și alți lideri care bombardau Kabulul,[7] iar mai târziu împotriva talibanilor care au început să asedieze capitala în ianuarie 1995. În urma acestor conflicte militare cel puțin 60.000 de civili și-au pierdut viața.  

În urma ascensiunii la putere a talibanilor în 1996⁠(d), Massoud, care a respins interpretarea fundamentalistă a islamului susținută de aceștia,[8][9] a continuat să lupte împotriva acestora până la retragerea sa în Kulob, Tadjikistan. A devenit liderul militar și politic al Frontului Islamic al Salvării Afganistanului⁠(d) sau Alianța Nordică care a ajuns în anul 2000 să controleze între 5-10% din țară. În 2001, Massoud a vizitat Europa și a atras atenția în cadrul unor întâlniri cu Parlamentul European asupra sprijinului oferit de guvernul pakistanez talibanilor. De asemenea, a solicitat ajutor umanitar⁠(d) pentru cei aflați sub domnia acestora.[10] Massoud a fost asasinat pe 9 septembrie 2001. Două zile mai târziu, atentatele din 11 septembrie au loc în Statele Unite. Aceste acțiuni vor conduce la invadarea de către NATO a Afganistanului și încheierea unei alianțe cu forțele lui Massoud. Două luni mai târziu, în decembrie 2001, regimul taliban a fost înlăturat.

Massoud a fost decorat postmortem „euro național” prin ordinul președintelui Hamid Karzai după eliminarea talibanilor de la putere. Ziua de 9 septembrie - ziua morții acestuia - este considerată sărbătoare națională.[11] Adepții lui Massoud îl descriu drept Amer Sāhib-e Shahīd (آمر صاحب شهید), adică „comandantul (nostru) martirizat”.[12][13] Acesta este caracterizat drept unul dintre cei mai buni lideri de gherilă ai secolului XX și a fost comparat cu Iosip Broz Tito, Ho Și Min și Che Guevara[14] datorită strategiilor prin care a reușit să împiedice în repetate rânduri cucerirea văii Panjshir⁠(d) atât de către sovietici, cât și de către talibani.[15]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ahmad Shah Massoud s-a născut în 1953[16] în Bazarak⁠(d), valea Panjshir (astăzi parte a provinciei Panjshir ) într-o familie bogată, originară din valea Panjshir. Numele său la naștere era "Ahmad Shah"; el a luat numele de "Massoud" ca nom de guerre când s-a alăturat mișcării de rezistență în 1974. [17] Tatăl său, Dost Mohammad Khan, era colonel în armata regală afgană . Din Panjshir, familia sa s-a mutat pentru o scurtă perioadă la Herat și apoi la Kabul, unde Massoud și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei.[18]

Massoud a frecventat cursurile renumitului liceu franco-afgan Lycée Esteqlal.[19] Considerat un student înzestrat, Ahmad a studiat ingineria la Universitatea din Kabul după absolvirea liceului.[20] Limba maternă a lui Massoud era dari (farsi afgan)⁠(d) dar era fluent și în pașto, urdu ( Lashkari), franceză și avea abilități bune de citire în limba engleză.[21] În timpul tinereții sale, Massoud a citit lucrările revoluționarului chinez Mao Zedong și ale argentinianului Che Guevara. El a spus că a învățat de la Mao, dar a considerat că ideile lui Guevara erau prea simple.[22]

În 1973, fostul premier Mohammed Daoud Khan a fost adus la putere printr-o lovitură de stat⁠(d) susținută de Partidul Democrat Popular din Afganistan⁠(d), luând astfel naștere Republica Afganistanului⁠(d). Ca urmare a acestor evoluții, o mișcare islamică s-a dezvoltat cu scopul de a limita influența comunistă și sovietică în Afganistan.[23] Pe parcursul acestei perioade, în timp ce studia la universitate, Massoud s-a implicat în activitățile grupul Tineretul Musulman⁠(d) (Sazman-i Jawanan-i Musulman), filiala studențească a Jamiat-e Islami (Societatea Islamică), al cărei președinte era atunci profesorul Burhanuddin Rabbani. Universitatea din Kabul era cunoscută ca centru de dezbatere politică și activism în acea perioadă.[24]

În iulie 1975, Tineretul Musulman - cu ajutorul serviciilor pakistaneze de inteligență⁠(d) - a organizat o revoltă împotriva guvernului din valea Panjshir. Grupul, printre membrii căruia era și Massoud, spera să obțină sprijin din partea societății civile, însă planul a eșuat, iar aceștia au fost goniți în munți de către localnici. [25] După acest eșec, „o schismă profundă și de lungă durată” a apărut în cadrul mișcării islamice. [26] Societatea Islamică s-a scindat între susținătorii forțelor mai moderate din jurul lui Massoud și Rabbani, lideri ai Jamiat-i Islami, și elemente islamice mai radicale din jurul lui Gulbuddin Hekmatyar⁠(d), fondatorul organizației Hezb-i Islami.[27] Conflictul a degenerat atât de puternic încât Hekmatyar ar fi încercat să-l ucidă pe Massoud, în vârstă de 22 de ani la acea vreme.[28] [26]   

Asasinarea[modificare | modificare sursă]

Massoud, în vârstă de 48 de ani, a fost ținta unui complot de asasinare în Khwājah Bahā ud Dīn (Khvājeh Bahāuḏḏīn)[29], în provincia Takhar, nord-estul Afganistanului, la 9 septembrie 2001.[30] [31] Numele atacatorilor au fost publicate alternativ ca Dahmane Abd al-Sattar, soțul lui Malika El Aroud⁠(d) și Bouraoui el-Ouaer, respectiv Karim Touzani, în vârstă de 34 de ani, și Kacem Bakkali, în vârstă de 26 de ani. [32]

Atacatorii susțineau că sunt belgieni de origine marocană. Potrivit Le Monde, aceștia au tranzitat municipalitatea Molenbeek.[33] Pașapoartele lor s-au dovedit a fi furate, iar mai târziu s-a stabilit că cetățenia lor este tunisiană. După ce au așteptat aproape trei săptămâni după Massound - timp în care au susținut interviuri cu Burhanuddin Rabbani și Abdul Rasul Sayyaf - la 8 septembrie 2001 viitorii atacatori sinucigași „erau foarte ingrijorați” și amenințau că nu îl vor mai intervieva pe Massound dacă acesta nu va fi disponibil în următoarele 24 de ore (până pe 10 septembrie 2001) după cum își amintește unul dintre apropiații lui Massoud. Într-un final, acestora li s-a acordat un interviu. În timpul interviului, cei doi au detonat o bombă formată din explozibili ascunși în aparatul foto și în centura cu baterii. Ahmad Shah Massoud nu a fost ucis instantaneu, însă a murit în elicopterul care îl transporta la un spital militar indian⁠(d) din Farhor în apropiere de Tadjikistan.[34] Concomitent, explozia l-a ucis pe Mohammed Asim Suhail, membru al Frontului Național Unit, în timp ce Mohammad Fahim Dashty și Massoud Khalili au fost răniți. Unul dintre atacatori, Bouraoui, a fost ucis de explozie, iar Dahmane Abd al-Sattar a fost capturat și împușcat în timp ce încerca să evadeze.

În ciuda dezmințirilor inițiale ale Frontului Unit, vestea morții lui Massoud a fost raportată aproape imediat, fiind transmisă pe BBC și redactată în ziarele europene și nord-americane din 10 septembrie 2001. Pe 16 septembrie, Frontul Unit a anunțat oficial că Massoud a murit din cauza rănilor suferite ca urmare a unui atentat sinucigaș. Massoud a fost înmormântat în satul său natal Bazarak din valea Panjshir. [35] În ciuda faptului că înmormântarea a avut loc într-o zonă rurală izolată, sute de mii de oameni au luat parte la funeralii.[36]

Massoud a supraviețuit tuturor tentativelor de asasinare puse la cale pe parcursul a 26 de ani de al-Qaeda, talibani, serviciul pakistanez de inteligență, KGB, serviciul afgan de inteligență KHAD⁠(d) și Hekmatyar. Prima încercare de asasinare a lui Massoud a fost pusă la cale de Hekmatyar și doi agenți ISI pakistanezi în 1975 când Massoud avea doar 22 de ani. [37] La începutul anului 2001, asasini afiliați grupului al-Qaeda au fost prinși de forțele lui Massoud în timp ce încercau să intre pe teritoriul său. [38]

Cazul 11 septembrie[modificare | modificare sursă]

Se consideră că există o legătură între asasinarea lui Massoud și atentatele teroriste din 11 septembrie în care și-au pierdut viața aproape 3.000 de persoane. Massoud a atras atenția într-o conferință susținută în fața Parlamentului European că agenții săi au obținut informații cu privire la un posibil viitor atentat terorist pe teritoriul Statelor Unite.[39]

Analiștii cred că Osama bin Laden a ordonat asasinarea lui Massoud cu scopul de a-i ajuta pe talibani și a-și asigura influența în Afganistan. După asasinare, bin Laden a trimis printr-un emisar văduvei lui Dahmane Abd al-Sattar o casetă video - unde acesta își prezenta decizia de a comite atentatul sinucigaș - și un plic cu 500$.[40] Seriviciul Pakistanez de Informații (ISI) și Abdul Rasul Sayyaf, un wahhabit afgan, au fost de asemenea menționați ca avand posibile legături cu asasinii lui Massoud.[41] Aceștia din urmă au declarat că au intrat pe teritoriul Frontului Unit și au evitat măsurile de securitate cu ajutorul lui Sayyaf.[41]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c d Ahmad Shah Massoud, SNAC, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ https://www.youtube.com/watch?v=Si2zBezlXRM  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Antonio Giustozzi, Empires of Mud (London: St. Martin's Press, 2012). ISBN 184904225X, 9781849042253; and Marcela Grad, Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (Webster MO: Webster University Press, 2009). ISBN 0982161506, 9780982161500
  5. ^ Barry Bearak. „Afghan 'Lion' Fights Taliban With Rifle and Fax Machine”. Accesat în . 
  6. ^ Clements, Frank (2003). "Civil War". Conflict in Afghanistan: A Historical Encyclopedia Roots of Modern Conflict. ABC-CLIO. p. 49. ISBN 9781851094028.
  7. ^ RENEE MONTAGNE. „A Decade Ago, Massoud's Killing Preceded Sept. 11”. Accesat în . 
  8. ^ Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (March 1, 2009 ed.). Webster University Press. p. 310.
  9. ^ Peter Bergen (2011), The Longest War: The Enduring Conflict Between America and Al-Qaeda, p. 8, at Google Books. "Mahmoud [...] espoused a more moderate form of Islamism and an orientation to the West."
  10. ^ The Telegraph. „Ahmad Shah Massoud”. Accesat în . 
  11. ^ „Massoud Day around the world in 2020”. Accesat în . 
  12. ^ Davood Qarizadeh. „Panjshir: Three years after Massoud”. Accesat în . 
  13. ^ Nora Asad. „THE FORGOTTEN HERO OF AFGHANISTAN: THE LION OF PANJSHIR”. Accesat în . 
  14. ^ Soldiers of God by Robert D. Kaplan, 2001.
  15. ^ „MASSOUD told by Reza and Olivier Weber”. Accesat în . 
  16. ^ Conform biografului său, Michael Barry, data exactă a nașterii sale nu a fost înregistrată (M. Barry, Massoud: de l'islamisme à la liberté, p.56).
  17. ^ Barry, Michael, Massoud: de l'islamisme à la liberté, p.57.
  18. ^ M. Barry, Massoud, p. 57.
  19. ^ Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (ed. March 1, 2009). Webster University Press. p. 310. [este de încredere?]
  20. ^ Vollmer, Susan (). Legends, Leaders, Legacies. Bootheel Publishing. ISBN 978-0979523311. 
  21. ^ Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (ed. March 1, 2009). Webster University Press. p. 310. 
  22. ^ „Ahmad Shah Massoud”. . 
  23. ^ Roy Gutman. How We Missed the Story: Osama Bin Laden, the Taliban and the Hijacking of Afghanistan (ed. 1st ed., 2008). Endowment of the United States Institute of Peace, Washington DC. p. 34. 
  24. ^ Shahram Akbarzadeh; Samina Yasmeen. Islam And the West: Reflections from Australia (ed. 2005). University of New South Wales Press. pp. 81–82. 
  25. ^ http://edition.cnn.com/ASIANOW/asiaweek/current.bak/issue/is1.html
  26. ^ a b Roy Gutman. How We Missed the Story: Osama Bin Laden, the Taliban and the Hijacking of Afghanistan (ed. 1st ed., 2008). Endowment of the United States Institute of Peace, Washington DC. p. 34. 
  27. ^ Shahram Akbarzadeh; Samina Yasmeen. Islam And the West: Reflections from Australia (ed. 2005). University of New South Wales Press. pp. 81–82. 
  28. ^ Marcela Grad. Massoud: An Intimate Portrait of the Legendary Afghan Leader (ed. March 1, 2009). Webster University Press. p. 310. [este de încredere?]
  29. ^ http://www.geonames.org/1136289/khwajah-baha-ud-din.html#tab-a
  30. ^ „Taliban Foe Hurt and Aide Killed by Bomb”. The New York Times. Afghanistan. . Accesat în . 
  31. ^ John F. Burns (). „THREATS AND RESPONSES: ASSASSINATION; Afghans, Too, Mark a Day of Disaster: A Hero Was Lost”. The New York Times. Afghanistan. Accesat în . 
  32. ^ Pinto, Maria do Ceu. "Islamist and Middle Eastern Terrorism: A Threat to Europe?". p. 72.
  33. ^ Stroobants, Jean-Pierre. "Molenbeek, la plaque tournante belge du terrorisme islamiste", Le Monde, Brussels, November 16, 2015. Retrieved on January 15, 2016.
  34. ^ Rajat Pandit (). „India airlifts military hospital to Tajikistan to strengthen geo-strategic footprint in Central Asia”. The Times of India. 
  35. ^ Bearak, Barry (). „Rebel Chief Who Fought The Taliban Is Buried”. The New York Times. Pakistan; Afghanistan. Accesat în . 
  36. ^ „Ahmad Shah Massoud Sad Day Part 2”. Accesat în . 
  37. ^ Roy Gutman. How We Missed the Story: Osama Bin Laden, the Taliban and the Hijacking of Afghanistan (ed. 1st ed., 2008). Endowment of the United States Institute of Peace, Washington DC. p. 34. 
  38. ^ Steve Coll. Ghost Wars: The Secret History of the CIA, Afghanistan, and Bin Laden, from the Soviet Invasion to September 10, 2001 (ed. February 23, 2004). Penguin Press HC. p. 720. 
  39. ^ CNN. „How much did Afghan leader know?”. Accesat în . 
  40. ^ CNN. „Suicide bomber's widow soldiers on”. Accesat în . 
  41. ^ a b Anderson, Jon Lee (10 iunie, 2002). "The assassins", The New Yorker, Vol.78, Iss. 15; p. 72.

Legături externe[modificare | modificare sursă]